Valori fundamentale

Tot ce se întâmplă în ELF aș fi vrut să se întâmple în școlile copiilor mei. Școala ELF a început în cancelaria Liceului Gheorghe Șincai atunci când, discutând cu Marinela Scripcariu, învățătoare la Liceul George Coșbuc pe acea vreme, am întrebat-o dacă vrea să facem o școală privată. A zis:„DA!”. Toate s-au legat ulterior. Maria Jidav și Dorina Creț mi-au bătut la ușă într-o seară și mi-au spus că ar trebui să facem și muzică (auziseră de proiect). Am fost de acord cu încântare. Mari l-a contactat pe dl Ioan Dolean pentru a găsi învățătoarea primei clase întâi: Nicoleta Meseșan. Apoi, echipei i se alătura Ludmila Fratescu, primul profesor de artă al Școlii ELF.

În Dumbrava Minunată, Lizuca spune: „Fără povești, ce ne-am face noi, copiii?” Asta mi-am dorit să se întâmple în Școala Elf. Ce ne-am face fără povești?

Ce s-a întâmplat ulterior este un miracol pe care cu modestie mi-l asum.

Școala ELF a fost o aventură personală. Nu eu am creat-o, ci ea pe mine m-a format și m-a învățat. Ea s-a construit datorită copiilor din grădiniță care nu știau încotro să meargă, pentru că la grădi au învățat „TOT.”

Părinții copiilor de la grădiniță au avut un rol incredibil – aveau încredere majoră în ceva nou. Eu eram doar curajoasă. Nu știam ce va urma, dar îndrăzneam cu curiozitate.

Fără copiii mei, Peter Pan, Lizuca și Mary Poppins, ELF nu ar fi existat.