În sine, conceptul de alter ego vizează dublul, triplul sau multiplul, așadar o serie succesivă de reîncarnări, de avataruri.
Lucrările celor doi graficieni ne garantează accesul într-o zonă extrem de intimă și, așadar, vulnerabilă, tocmai pentru că ex-pun aproape radiografic procesele care au loc în laboratorul interior.
Fie că sunt zoomorfe, fie că schițează frânturi din realitatea casnică, lucrările Siminei, puse împreună, colează într-o privire conștientă de condiția pasageră a ego-ului și a alter-egourilor deopotrivă. Ilustrativ în acest sens este portretul fetiței, surprins din spate, o privire care nu ascunde că se ascunde, întrupându-se aproape imperceptibil dintr-un ocean, care o poartă, într-o derivă (?) asumată, pe apele sale.
Pentru Rareș, alter egourile se definesc ca o conviețuire extrem de firească a unor structuri aparent incompatibile. Mâna surprinsă într-un gest aproape interogativ, masca africană, schița unei structuri arhitecturale decorative, sunt toate ipostaze ale unui ego care se multiplică, rămânând, în mod paradoxal, captiv (?) sau protejat (?), într-un fel de lichid amniotic al unei creaturi acvatice arhetipale.
Oglindindu-se reciproc, alter egourile celor doi promițători artiști, dialoghează prin varietatea liniei și a tematicii, într-un discurs polifonic extrem de onest despre condiția vulnerabilă, inconstantă dar nu și inconsistentă a interioarelor noastre.
prof. Stanca Szekely-Răfan