Blog

Dragi doamne și domni profesori ,

Știu că și anul trecut ați primit o scrisoare, dar nu pot să nu vă scriu și sper că nu considerați acest lucru ceva neoriginal.  Ceva mă leagă de Școala Elf și mă tot gândesc de zile să vă scriu…

În primul rând, am un mesaj pentru proaspăta clasă a 8-a… Vă rog, vă rog din inimă să nu vă doriți să plecați din Școala „Elf” cât de repede, pentru că este ultimul an frumos în școală…  Credeți-mă pe cuvânt că nu mai există un loc mai frumos decât acolo.  Atmosfera aceea plină de copilărie, glumele, joaca, profesorii, copiii…  TOT!   Așa că bucurați-vă!

În al doilea rând, doresc să mulțumesc tuturor profesorilor din Școala Elf!!

Teacher, vă mulțumesc că ați fost o profesoară atât de bună și m-ați învățat că engleza poate fi distractivă, fie că e vorba de gramatică, fie că e vorba de literatură.  Mulțumesc că ați reușit să mă convingeți că pot fi o foarte bună prietenă cu ea.  Mă ajută foarte mult asta la liceu, având în vedere câte ore de engleză avem pe săptămână și, când vine vorba de “profesoara de engleză”, gândul mă duce la dumneavoastră, întotdeauna.

Doresc să-i mulțumesc mult doamnei profesoare de matematică, pentru că a fost severă cu noi, iar acest lucru mi-a fost de mare ajutor.  Îmi este dor de orele de matematică de la Școala Elf…  Sincer, doamna profesoară, le iubeam.

Mulțumesc domnului profesor Dan Leonard (mai ales când vine vorba de drama), doamnei profesoare de muzică Simona Țupa (mulțumesc pentru orele acelea când m-ați lăsat să asist la orele de pian – eram absolut fascinată), doamnei profesoare Ludmila Frătescu (care are atât de multă răbdare și blândețe când vine vorba de copii), doamnei profesoare de religie (care ne-a înțeles), doamnei profesoare de biologie și chimie (mulțumim că ne-ați explicat și că ați avut răbdare – deși întreceam măsura uneori ), doamnei profesoare de germană, Ruxandra Opriș (nu pot să uit acele smile-uri), doamnei profesoare de istorie, domnului profesor de geografie, domnului profesor de fizică și domnului profesor de sport.

Nu în ultimul rând, doamnei noastre diriginte, care am aflat că nu mai e acolo din păcate, dar spuneți și dumneavoastră… nu a avut răbdare??   Din clasa I, cu o mică întrerupere!! Mulțumesc și doamnei profesoare de română, Iulia Stângă, care a fost atât de bună și amuzantă.

Și mulțumesc tuturor profesorilor din Școala Elf pentru că ați fost răbdători, buni, pur și simplu incredibili.   Ați rămas în inima mea cei mai buni profesori din lume și vorbesc cât se poate de serios!

La liceu e… diferit.  Destul de greu, cu muuuultă lume și o școală mare…   M-am și pierdut de câteva ori. Dar Școala Elf e… ca și un zâmbet fugar, ca și o insulă izolată într-un ocean agitat.  Fără griji (prea multe)!  Acolo, de fapt, închei copilăria din păcate, pentru că la liceu toată lumea te tratează ca și pe un adult matur și responsabil și nu mai poți să-ți permiți să te mai simți copil.

Îmi este atât de dor de Școala Elf.   Și vorba Adei…  TREBUIE să continue!  Acolo copiii învață atât de multe lucruri interesante și au lângă ei profesori buni, care să le explice. Mi-am dat seama cât de bine era acolo…  E o școală atât de frumoasă și îmi este atât de dor să urc scările acelea și să mai merg măcar odată…  nu doar în vizită, ci chiar la ore!

Cel mai important lucru pe care l-am descoperit acum este că…  iubesc această școală și tot ce se află în ea (inclusiv pereții de pe hol pictați cu galben, portocaliu și albastru) și sala profesorală cu acel miros minunat de cafea proaspătă în fiecare dimineață și sala de clasă.

Credeți-mă, am scris și rescris scrisoarea asta în cap de o mie de ori și mă gândeam dacă să o scriu sau nu…  Imi pare rău că doar acum am realizat toate aceste lucruri…  Promit că o să vă vizitez curând! (mi-e tare dor de un concert) !

Școala ELF, te iubesc!

Cu drag și mulți pupici din Liceul „Emil Racoviță”,

Sara Sîntămărian

12 noiembrie 2009