Cristian Anton – Promoția ELF 2008

Cristian Anton a absolvit clasele I-VIII la Școala Elf și face parte din Promoția 2008 a școlii noastre.  În martie 2006, Școala Elf a fost premiată cu Premiul de Platină pentru pagina web realizată de Cristi, în cadrul concursului CyberFair, cu contribuția tuturor elevilor și profesorilor din Școala Elf.  După absolvirea liceului, în 2012, Cristian a devenit student la Facultatea de „Medialogy” din Danemarca.  Am descoperit de curând pe internet un filmuleț realizat de el, împreună cu colegii săi, ca proiect în cadrul primei sale sesiuni de examene și, curioși despre ce înseamnă a fi student în Danemarca, și încă la o facultate cu o specializare mai puțin întâlnită în România, l-am rugat pe Cristi să ne trimită un articol despre experiența sa de student.  Lucru pe care l-a și făcut, cu mare drag:

Câteva informații personale

Mă numesc Cristian Anton, am 20 de ani şi studiez în Copenhaga, la Aalborg University, secţia Medialogy. În clasele I-VIII am studiat la Şcoala „ELF” şi am continuat la Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu”. Îmi plac muzica, fotografia, filmul, designul, animaţia, grafica 3D, jocurile pe calculator, îmi place să-mi dau frâu liber imaginaţiei şi să creez, să cunosc oameni noi şi să vizitez locuri noi. Practic, dintotdeauna mi-a plăcut să fac întocmai ceea ce fac acum, aici, şi ceea ce studiez la facultate în fiecare zi.

Despre admiterea la facultate

Mereu am fost de părere că ar fi o experienţă fascinantă să fac facultatea în altă ţară, dar nu am fost 100% convins că îmi doresc asta decât după ce am explorat un pic şi alternativele din România. Am încercat să caut prin Cluj, apoi şi prin restul ţării, facultăţi care ar putea să mă intereseze şi unde aş putea să-mi dezvolt abilităţile. Am abandonat, dezamăgit de opţiunile disponibile. Până în clasa a XI-a nu m-am stresat căutând facultăţi, gândindu-mă „las’ că găsesc eu ceva”. Spre sfârşitul anului am început să intru în panică, deoarece acest proces de „găsire a facultăţii ideale” era mai greu decât crezusem. Pe la începutul clasei a XII-a, după ce am analizat bine situaţia cu facultăţile prin Europa, participând la un târg de universităţi (RIUF), am ajuns la concluzia că cea mai bună destinaţie de studiu pentru mine este Danemarca. Asta deoarece în Danemarca învăţământul e gratuit, există multe facultăţi în care se predă în limba engleză şi, nu în ultimul rând, se găsesc facultăţi foarte bune. Până la urmă, undeva pe la începutul clasei a XII-a am aflat de la un coleg de această facultate, „Medialogy”, care mi s-a părut foarte interesantă, asa că am decis că voi aplica. Pentru a intra la facultate am avut nevoie de un număr minim de ore de matematică şi de engleză făcute în liceu, diploma CAE de limba engleză şi diploma de bacalaureat. În cazul meu, nu am avut nevoie de eseu personal şi nici de scrisori de recomandare. Am apelat la o firmă de consiliere educaţională pentru a fi sigur că aplicaţia mea este completă şi ajunge în siguranţă unde trebuie şi când trebuie.

Despre viața de student

Aalborg University este o universitate renumită pentru sistemul pe care îl adoptă, numit “the AAU Model for Problem Based Learning” sau “PBL – The Aalborg Model”, un sistem bazat pe proiecte şi rezolvare de probleme. Facultatea la care studiez eu se numeşte Medialogy şi studiez 100% în limba engleză. “Ce e aia Medialogy?” Să explic pe scurt: este locul unde arta se întâlneşte cu tehnologia. Astfel, avem materii ştiinţifice precum programare, matematică pentru aplicaţii multimedia, fizică aplicată, dar şi materii din domeniul artistic unde lucrăm cu grafică 3D, design, animaţii, filme, sunete.  Munca la facultate se desfăşoară în proporţie de 80% în echipe, în cazul meu de câte şapte studenţi. În fiecare semestru avem un proiect mai mare, ales de fiecare echipă, şi diverse proiecte mai mici, pentru fiecare materie în parte. Mi se pare un sistem extrem de bun, deoarece înveţi muncind practic la proiecte, fapt care e extrem de util iar când vrei să te angajezi undeva ai toate proiectele la care ai lucrat în portofoliu. Cursuri avem în general vreo 4 zile pe săptămână, câte patru ore, iar în rest stăm la şcoală cu grupele şi lucrăm la proiecte. Săptămânal avem întâlnire cu un supervizor al grupului care ne îndrumă şi ne ajută să lucrăm la aceste proiecte. Cel mai important examen pe care îl avem în fiecare semestru este un examen în care ne prezentăm proiectul la care am lucrat tot semestrul alături de documentaţia acestuia şi suntem evaluaţi în grup, dar notaţi individual în funcţie de diferite criterii. Restul examenelor sunt la fiecare materie în parte, unde în general se face media dintre o notă dată pe proiecte şi workshopuri, şi o notă pentru un examen scris. E o facultate de viitor, cu tehnologie foarte bună şi condiţii de excepţie, fiind în creştere şi având tot mai mulţi studenţi de la an la an. Studenţii universităţii au acces în universitate 24 de ore din 24,  folosind cardul de student pentru a intra în orice încăpere a clădirii sau pentru a folosi imprimantele sau scanerele. Totodată, facultatea e plină de studenţi de prin toată lumea. Am cunoscut oameni de pe toate continentele şi mi-am făcut prieteni din culturi total diferite.

Personal, sunt foarte încântat de facultatea pe care am ales-o şi consider că nu puteam alege ceva mai potrivit pentru mine. În fiecare zi merg cu plăcere la şcoală şi abia aştept să mă întâlnesc cu grupul să putem lucra la tot felul de proiecte interesante, să facem experimente şi cercetări în diferite domenii.

Viaţa de student român în Danemarca înseamnă destul de multe restricţii în plan personal,  mai puţine ieşiri prin cluburi (mai multe petreceri acasă 🙂 ), deoarece viaţa din acest punct de vedere este foarte scumpă în Danemarca. De exemplu, un ceai / un suc / o bere / costă în jur de 50 de coroane în localuri, adică vreo 30 RON. La supermarket în schimb, se găsesc alimente relativ ieftine dacă ştii unde să cauţi, de 3-4 ori mai ieftine decât cele din centrul oraşului. Dacă reuşeşti să-ţi găseşti un job lucrurile se schimbă radical. Slujbele sunt plătite extrem de bine în Danemarca. Orice part-time job ai avea, faci destui bani să trăieşti. Salariul minim în Danemarca este în jur de 110 coroane pe oră, echivalentul a aproximativ 65 de lei pe oră.

Planuri de viitor

Momentan am două variante de cariere pe care mi-ar plăcea foarte mult să le urmez: fie game designer, fie 3D animator. De aceea studiez tot mai mult domeniul 3D şi învăţ să folosesc tot mai bine diverse programe ce mă ajută să creez modele 3D, animaţii şi jocuri. Nu demult am participat la cel mai mare game jam din lume de până acum,“Nordic Game Jam”, care s-a ţinut anul acesta chiar la noi la universitate. Acolo s-au adunat oameni pasionaţi de domeniul jocurilor din toată lumea, s-au format echipe şi, timp de două zile non-stop, am lucrat cu toţii la joculeţe pe care le-am prezentat în ultima zi a festivalului.

Facultatea oferă multe cursuri din domeniile care mă interesează: grafică, animaţie, jocuri, 3D. Totodată, lucrând la proiecte în aceste domenii, şi nu doar învăţând teorie, mă ajută să-mi dau seama dacă mi-ar plăcea cu adevărat să urmez o carieră în domeniu, dacă mi se potriveşte, şi dacă mă pricep. Până la sfârşitul facultăţii pot să descopăr şi alte direcţii de studiu şi dezvoltare şi, în funcţie de asta, doresc să urmez un masterat în domeniu.

După ce termin facultatea, voi avea în portofoliu o sumedenie de proiecte realizate de mine, şi încă un element foarte important: “PBL”-ul. Astfel, angajatorul va şti că am experienţă în rezolvarea de probleme, în munca de echipă şi în realizarea de proiecte.

Cum vezi educația pe care ai primit-o în Școala Elf?

Probabil că, dacă n-aş fi fost elev la Şcoala Elf, nu aş fi fost pasionat de multe din lucrurile care mă pasionează acum. Şcoala Elf, spre deosebire de alte şcoli, încurajează arta în diversele ei forme: muzică, pictură, dans, teatru etc. Aşa am fost şi eu încurajat să fac muzică, teatru, să particip la fel de fel de proiecte şi activităţi curriculare şi extracurriculare care mi-au deschis ochii şi m-au făcut să realizez ce-mi place şi ce nu e pentru mine. Primul meu web-design l-am făcut pentru un concurs la care a participat Şcoala Elf. Faptul că am obţinut premiul I la acest concurs mi-a oferit elan în această direcţie, a designului grafic. Tot la Şcoala Elf am învăţat să cânt la pian de la D-na Mirica, o profesoară de excepţie, Dumnezeu să o odihnească, şi chiar dacă m-am lăsat de pian, am continuat cu muzica până în ziua de azi. Am fost basist în trupa Mute din Cluj-Napoca până înainte să plec în Danemarca, formaţie cu care am obţinut premii importante în ţară. Faptul că am învăţat engleza din grădiniţă şi am continuat în şcoala primară şi gimnaziu, m-a făcut să privesc fără probleme posibilitatea de a studia în limba engleză oriunde în lume. Uitându-mă în urmă, am numai amintiri plăcute din perioada petrecută ca elev la Şcoala Elf.  Şcoala Elf a avut cu siguranţă un rol decisiv în dezvoltarea mea ca om, şi le mulţumesc pentru asta profesorilor şi părinţilor care au avut încredere în această şcoală şi m-au susţinut.

11 martie 2013

Mara Mihacea – Promoția ELF 2008

Mara Mihacea - Promoția ELF 2008

Mara Mihacea este o tânără absolventă a Liceului “Gheorghe Şincai” care de curând şi-a luat bacalaureatul cu o notă foarte mare: 9,90.  În urmă cu 12 ani, părinţii Marei au luat decizia de a o înscrie în clasa I la Școala Elf, o şcoală particulară care atunci intra în al doilea an de existenţă. În 2008, Mara a făcut parte din a doua promoţie de absolvenţi ai Şcolii Elf, promoţie care s-a clasat pe Locul I din judeţ după media de admitere la liceu.

Iată cum descriu această școală colegii de clasă ai Marei:

„Elf e-o școală cochetă

Cu multă mochetă,

Unde copii cu cerneală pe față

Râd în hohote și-nvață!”

(fragment dintr-o lucrare redactată în echipă, în clasa I)

Am rugat-o pe Mara să ne spună câteva cuvinte despre modul în care se definește ea azi, ca proaspăt adult, despre bacalaureat și planurile ei de viitor, despre educația primită în Școala Elf pe parcursul celor 8 ani de școală primară și gimnazială. Iată mai jos răspunsurile sale.

Cum s-ar defini Mara Mihacea la vârsta pe care o are acum?

„Cred că sunt o elevă ca oricare alta. Printre pasiunile mele se numără călătoriile, desenul, pictura și teatrul. Nu am lăsat niciodată școala să îmi acapareze viața, însă am învățat întotdeauna cu plăcere la materiile care mi-au plăcut: română, engleză, geografie. Nu am avut niciodată cea mai mare medie din clasă și nu am avut niciodată acest scop.  Cred însă că o educație bună este una din garanțiile pe care  putem conta pentru un viitor cât mai bun.”

Cum ți s-a părut examenul de bacalaureat?

„Examenul de bacalaureat nu mi s-a părut foarte greu. Cred că oricine putea să scrie ceva despre Eminescu. E adevărat că ce trebuie să învățăm pentru bac este total irelevant pentru mai târziu, sper să nu fie așa, dar liniștea pe care o ai după ce ai depus puțin efort să iei o notă bună compensează până la urmă.  Am obținut 9,70 la română, 10 la istorie și 10 la geografie. Nu m-am așteptat la note atât de mari, dat fiind că la simularea la istorie am obținut 5,80, una dintre cele mai mici note din liceu! Cel mai mult am învățat în ultimele săptămâni înainte de bac, un lucru destul de des întâlnit cred. Trebuia însă să iau peste 9, deoarece universitatea la care am aplicat îmi cerea acest lucru.”

Care sunt planurile tale de viitor?

„În viitorul apropiat voi merge la University College London pentru a urma un curs de Geography BA.  În ce privește cariera, mă văd lucrând pentru Național Geographic sau BBC Nature, însă nu exclud nici o alternativă.”

Cum vezi acum, la finalizarea studiilor liceale, educația pe care ai primit-o în Școala Elf?

„De la Școala Elf am rămas cu ideea că standardele la care trebuie să mă raportez trebuie să fie întotdeauna sus. Noi, cei de la „Elf”, știm cum e să iei note mari și suntem obișnuiți cu munca pentru asta. Baza de cunoștințe de la Elf și modul de a gândi m-au făcut să învăț bine calitativ, nu neapărat cantitativ. Îmi amintesc că învățam mai mult în clasă, nu scriam foarte mult, ci doar ideile esențiale, astfel încât să fim capabili să le dezvoltăm singuri. Personal, cel mai mult m-a ajutat faptul că am învățat engleza foarte bine. În liceu se pare că am regresat puțin. Cred că cel mai mult mi-aș fi dorit să se continue cu liceul, însă am rămas prietenă foarte bună cu unii colegi din fosta clasă.”

11 iulie 2012

Ilinca Rebrișoreanu – Promoția ELF 2007

Ilinca Rebrișoreanu - Promoția ELF 2007

Ilinca Rebrișoreanu și-a început educația în urmă cu 12 ani, făcând parte din micuții care au călcat pragul primei școli particulare înființate în Cluj-Napoca, în 1999:  Școala Elf.  În 2007, a absolvit gimnaziul în cadrul primei promoții de absolvenți ai Școlii Elf, iar de curând a trecut prin furcile caudine ale examenului de bacalaureat, cu o medie foarte mare.  La solicitarea noastră, și-a făcut cu mult drag timp pentru a ne răspunde la câteva întrebări legate de modul în care se definește ea ca proaspăt adult și planurile ei de viitor, de bacalaureat și de educația primită în Școala Elf.

 Cum s-ar defini Ilinca Rebrișoreanu la vârsta pe care o are acum?

Eu sunt o fire foarte ambițioasă, îmi place să-mi ating întotdeauna obiectivele și consider că acesta e cel mai important lucru pentru a realiza ceva în viață.  Pe de altă parte, cred în sinceritate, care s-a cam pierdut în zilele noastre.

Pasiunile mele sunt călătoriile, lectura, teatrul, vizionarea de filme.  Sunt foarte interesată de nou, în general, și îmi place să colecționez mașinuțe.  Timpul liber mi-l ocup doar cu activități care mă relaxează și îmi plac. De exemplu, o mare parte a timpului o petrec cu prietenii, cu familia, mergând în oraș sau la munte. Alteori, mă ocup de cățelușa mea, citesc, stau pe internet.

Cum îți vezi viitorul?

Încă nu pot să gândesc prea departe, ci doar în ceea ce privește facultatea. Intenționez să mă înscriu la Facultatea de Drept, în cadrul Universității Babeș Bolyai. Îmi doresc foarte mult să am parte de o experiență frumoasă ca studentă. Mi-am propus să mă implic atât în activitățile școlare, cât și în cele extrașcolare și, cine știe, poate voi face un master în străinătate.

Cum ți s-a părut examenul de bacalaureat?

Eu sunt relativ mulțumită de rezultatele mele, media de bacalaureat fiind 9,71.  Subiectele mi s-au părut peste nivelul mediu, cu un grad crescut de dificultate.  Ceea ce ne-a obosit cel mai tare a fost că am luat vacanță cu aproape o lună înainte de examenele scrise, timp în care trebuia să ne prezentăm pentru probele orale. Deși nu au nicio importanță, aceste competențe ne-au stricat ritmul de muncă și au reprezentat stres și oboseală.

Eu personal consider că examenul de bacalaureat ar trebui să fie un examen care să verifice cunoștințele elevilor acumulate în cei 12 ani de studiu, nu niște cunoștințe acumulate la meditații sau memorate efectiv. Tocmai de aceea, nu cred că ar trebui inserate capcane în subiecte.

Cum vezi acum, la finalizarea studiilor liceale, educația pe care ai primit-o în Școala Elf?

Să fiu elevă la Școala Elf a fost o experiență atât plăcută, cât și interesantă. Cel mai mult mi-a plăcut că toate activitățile ne dezvoltau spiritul artistic și creativitatea. Un alt aspect este faptul că toți elevii au avut ocazia să își exprime propriile păreri, care ne erau luate în considerare întotdeauna. Imi amintesc cu drag de cercul de drama, de orele de pian, de activitățile în aer liber, dar și de materiile obligatorii.

Ce mi-ar fi plăcut foarte mult, ar fi să fi avut ore de înot și o mai largă varietate de sporturi pe care să le practicăm. În rest, nu aș schimba nimic, pentru că învățământul la această școală se află la un nivel foarte bun și în fiecare an apar noutăți, iar elevii câștigă mereu premii naționale, cât și internaționale.

Clasa în care am fost eu a fost prima generație a Școlii Elf. Așa cum eu am crescut și am învățat lucruri noi în toți cei 12 ani de școală, așa s-a dezvoltat și Școala Elf în acești 12 ani. Consider că cea mai mare parte a cunoștințelor mele generale și limbile străine pe care le știu le-am dobândit în cei 8 ani în care am fost elevă la Școala Elf. Cea mai bună investiție pe care au făcut-o părinții mei a fost să mă înscrie la Școala Elf.  Le doresc mult succes tuturor elevilor școlii și sunt și voi fi mereu mândră de rezultatele acestei școli, mai ales ale cercului de drama!

Sara Sîntămărian – Promoția ELF 2009

Sara Sîntămărian - Promoția ELF 2009

Dragi doamne și domni profesori ,

Știu că și anul trecut ați primit o scrisoare, dar nu pot să nu vă scriu și sper că nu considerați acest lucru ceva neoriginal.  Ceva mă leagă de Școala Elf și mă tot gândesc de zile să vă scriu…

În primul rând, am un mesaj pentru proaspăta clasă a 8-a… Vă rog, vă rog din inimă să nu vă doriți să plecați din Școala „Elf” cât de repede, pentru că este ultimul an frumos în școală…  Credeți-mă pe cuvânt că nu mai există un loc mai frumos decât acolo.  Atmosfera aceea plină de copilărie, glumele, joaca, profesorii, copiii…  TOT!   Așa că bucurați-vă!

În al doilea rând, doresc să mulțumesc tuturor profesorilor din Școala Elf!!

Teacher, vă mulțumesc că ați fost o profesoară atât de bună și m-ați învățat că engleza poate fi distractivă, fie că e vorba de gramatică, fie că e vorba de literatură.  Mulțumesc că ați reușit să mă convingeți că pot fi o foarte bună prietenă cu ea.  Mă ajută foarte mult asta la liceu, având în vedere câte ore de engleză avem pe săptămână și, când vine vorba de “profesoara de engleză”, gândul mă duce la dumneavoastră, întotdeauna.

Doresc să-i mulțumesc mult doamnei profesoare de matematică, pentru că a fost severă cu noi, iar acest lucru mi-a fost de mare ajutor.  Îmi este dor de orele de matematică de la Școala Elf…  Sincer, doamna profesoară, le iubeam.

Mulțumesc domnului profesor Dan Leonard (mai ales când vine vorba de drama), doamnei profesoare de muzică Simona Țupa (mulțumesc pentru orele acelea când m-ați lăsat să asist la orele de pian – eram absolut fascinată), doamnei profesoare Ludmila Frătescu (care are atât de multă răbdare și blândețe când vine vorba de copii), doamnei profesoare de religie (care ne-a înțeles), doamnei profesoare de biologie și chimie (mulțumim că ne-ați explicat și că ați avut răbdare – deși întreceam măsura uneori ), doamnei profesoare de germană, Ruxandra Opriș (nu pot să uit acele smile-uri), doamnei profesoare de istorie, domnului profesor de geografie, domnului profesor de fizică și domnului profesor de sport.

Nu în ultimul rând, doamnei noastre diriginte, care am aflat că nu mai e acolo din păcate, dar spuneți și dumneavoastră… nu a avut răbdare??   Din clasa I, cu o mică întrerupere!! Mulțumesc și doamnei profesoare de română, Iulia Stângă, care a fost atât de bună și amuzantă.

Și mulțumesc tuturor profesorilor din Școala Elf pentru că ați fost răbdători, buni, pur și simplu incredibili.   Ați rămas în inima mea cei mai buni profesori din lume și vorbesc cât se poate de serios!

La liceu e… diferit.  Destul de greu, cu muuuultă lume și o școală mare…   M-am și pierdut de câteva ori. Dar Școala Elf e… ca și un zâmbet fugar, ca și o insulă izolată într-un ocean agitat.  Fără griji (prea multe)!  Acolo, de fapt, închei copilăria din păcate, pentru că la liceu toată lumea te tratează ca și pe un adult matur și responsabil și nu mai poți să-ți permiți să te mai simți copil.

Îmi este atât de dor de Școala Elf.   Și vorba Adei…  TREBUIE să continue!  Acolo copiii învață atât de multe lucruri interesante și au lângă ei profesori buni, care să le explice. Mi-am dat seama cât de bine era acolo…  E o școală atât de frumoasă și îmi este atât de dor să urc scările acelea și să mai merg măcar odată…  nu doar în vizită, ci chiar la ore!

Cel mai important lucru pe care l-am descoperit acum este că…  iubesc această școală și tot ce se află în ea (inclusiv pereții de pe hol pictați cu galben, portocaliu și albastru) și sala profesorală cu acel miros minunat de cafea proaspătă în fiecare dimineață și sala de clasă.

Credeți-mă, am scris și rescris scrisoarea asta în cap de o mie de ori și mă gândeam dacă să o scriu sau nu…  Imi pare rău că doar acum am realizat toate aceste lucruri…  Promit că o să vă vizitez curând! (mi-e tare dor de un concert) !

Școala ELF, te iubesc!

Cu drag și mulți pupici din Liceul „Emil Racoviță”,

Sara Sîntămărian

12 noiembrie 2009