Blog

Ce înseamnă o școală bună?

De-a lungul anilor, Liceul Teoretic „Elf” s-a situat constant în topul celor mai bune școli clujene, în urma rezultatelor obținute de elevi la evaluările naționale.

Aceste rezultate excelente au reflectat și continuă să reflecte o muncă extraordinară a elevilor și a profesorilor noștri, fiind mereu un prilej de mândrie și de confirmare a calității și a efortului întregii noastre comunități.

La finele acestui an școlar dificil, în care activitatea elevilor de gimnaziu s-a desfășurat aproape în întregime online, rezultatele care plasează școala noastră pe locul II în județul Cluj sunt grăitoare, întrucât reflectă adaptabilitatea, conștiinciozitatea și exigența de care a dat dovadă comunitatea „Elf”, calități care au caracterizat această organizație de învățământ de 26 de ani încoace.

Credem că este important să celebrăm și să apreciem aceste rezultate, dar mai ales valorile înalte pe care se sprijină „Elf” și care reflectă, invariabil, performanța academică a elevilor săi.

Notele obținute de elevi sunt oglindirea efortului lor și al profesorilor lor, dar și rezultatul valorilor care se regăsesc în mod organic, în fibra acestei școli – Competență, Empatie, Responsabilitate și Creativitate.

În ciuda timpurilor și a multitudinii de filozofii deconstructiviste, de variante și abordări diferite a ceea ce încă numim azi învățământ, comunitatea „Elf”, începând de la părinți, profesori și până la elevi, este în mod onest construită în jurul acestor credințe.

În mod evident, literatura de specialitate a făcut progrese imense cu privire la cercetarea a ce este cu adevărat relevant în învățare, care sunt indicatorii cei mai corecți ai performanței academice sau în ce fel performanța academică, în sine, reprezintă un indicator valid al succesului în viață.

Indicatorii cei mai relevanți și obiectivi ai atingerii performanței academice par a fi aparent simpli: Inteligența (IQ-ul) și Conștiinciozitatea (devotamentul și efortul depus în vederea atingerii unui obiectiv).

Desigur, performanța academică depinde însă și de mulți alți factori de bază, cum ar fi: accesul la educație, calitatea actului didactic, susținerea constructivă și implicarea familiei.

Astfel, în momentul în care clasificăm școlile în funcție de notele obținute de elevi la testele standardizate, ne vedem nevoiți să acceptăm că performanța academică reflectată în aceste note, este unicul indicator măsurat și aparent „măsurabil” care ne poate îndruma în alegerea unei școli „bune” pentru copiii noștri.

În acest sens, performanța academică a elevilor, măsurată prin teste și intrinsec condiționată de accesul la un act didactic de calitate, este și va rămâne grăitoare și relevantă, mai ales atâta timp cât un instrument complementar de evaluare întârzie să apară.

Sistemele de educație se află însă, astăzi, mai mult decât oricand, sub lupa fierbinte a zeitgeist-ului, iar schimbările pe care aceste sisteme trebuie să le opereze sunt complexe și necesită eforturi majore, de ordin social, economic, cultural și politic.

Începând cu formarea sau reformarea cadrelor didactice, cu regândirea programelor școlare, a competențelor obligatoriu corelate cu setul de abilități necesare societății viitoare, și continuând cu o modalitate de evaluare relevantă, a tuturor acestor reforme, am putea crede că sistemul educațional românesc trebuie reformat de la 0.

Din punctul de vedere al părinților, conversația publică în ceea ce privește sistemul de învățământ și evaluarea performanței școlare este una binară.

Există o tabără pro-rigurozitate, pro-exigență, orientată spre atingerea cu orice preț a obiectivelor academice, și o alta, care este împotriva testărilor standardizate, a notelor, a cuantificărilor inflexibile de orice fel, orientată spre concepte de bunăstare, de integritate și responsabilitate morală sau chiar de „fericire” a elevilor, concepte în jurul cărora școlile ar trebui să își organizeze activitatea.

La rândul lor, școlile tind să își formuleze valorile, filozofia și ethos-ul, în spațiul dual al acestor două viziuni și expectanțe, aparent opuse.

Discursul științific, informat și generat de literatura de specialitate cu privire la rolul școlilor, precum și la rolul evaluării, este aproape inexistent în spațiul public.

Pentru început, ar trebui să măsurăm CEEA CE CONTEAZĂ. Cu alte cuvinte, ce anume considerăm ca fiind esențial în judecata calității unei școli.

Astfel, următoarele aspecte le considerăm esențiale, în sensul în care, în absența lor, evaluarea unei școli rămâne trunchiată și secundară oricărei perspective relevante cu privire la calitatea de „școală bună”:

1. Performața academică a elevilor, prin utilizarea complexă atât a evaluărilor formative, cât și a celor sumative. *Evaluarea sumativă, de tip test standardizat, reflectă doar parțial performanța academică reală a elevilor.
2. Calitatea umană, alături de competențele academice și didactice ale profesorilor. *Calitatea umană a cadrelor didactice reflectă setul de valori pe care, în calitate de instructori și formatori, profesorii au datoria de a o transmite elevilor.
3. Climatul școlii. *Ethos-ul școlii, reflectat de valorile pe care școala și le asumă și le promovează în rândul întregii sale comunități.

Aceste aspecte sunt esențial a fi evaluate, pentru a putea judeca ce înseamnă o școală „bună”. Aceste trei aspecte sunt departe de a fi imposibil de măsurat.

Cu certitudine însă, orice sistem de evaluare care își propune să identifice calitatea unui „întreg” va fi vulnerabil unor scăpări generate de subiectivitate.

 Astfel, alături de performanța academică a elevilor și a corpului didactic, calitatea unei școli ar trebui măsurată pornind de la sistemul de valori pe care îl are și pe care îl promovează.

Valorile pe care o școală „bună” se construiește sunt, pe lângă exigența academică, valori înalte, profund umane, care obligatoriu plasează de o manieră onestă, asumată și vizibilă, elevul în centru.

Niciun sistem performant nu poate funcționa în exteriorul evaluărilor, iar un scenariu în care evaluarea dispare sau este redusă profund, este un scenariu dezastruos pentru educație.

Ceea ce este esențial este să ne apropiem de știință și să fim capabili să generăm un sistem de evaluare holistic, onest și relevant.

În absența lui, top-ul școlilor noastre ne informează cu privire la conștiinciozitatea și rigurozitatea selectivă (adesea în detrimentul elevilor) utilizate de profesori și elevi, în vederea atingerii unor obiective academice, dar nu ne spune mai nimic despre ansamblul general al cunoștințelor și abilităților dobândite de elevi, despre motivația, creativitatea, etica sau efervescența cunoașterii, care sunt, de facto, temelia unei „școli bune”.

Ana Câmpean,
director executiv Liceul Teoretic „Elf”