Noua locație a Liceului Teoretic Elf este găzduită într-o clădire cu o istorie impresionantă, încărcată de semnificații culturale și arhitecturale. Casa a fost construită în stil eclectic, fiind finalizată în anul 1901, ca reședință de vară a familiei, situată în afara orașului. La acea vreme, doar partea inferioară a străzii Majális (în prezent strada Republicii) era construită, oferind acces către cimitir sau mai departe, spre natură.
Lideri ai vieții publice
Familia care a construit casa – ramurile Haller, Groisz, Kauntz și Mikó – a fost formată din juriști, de-a lungul generațiilor, ocupând funcții importante în oraș și la universitate. Au fost participanți și lideri constanți ai vieții publice, servind comunitatea cu cunoștințele lor.
Constructorul casei a fost HALLER REZSŐ Antal Mátyás, originar din Hilib. S-a născut în 1834 la Sibiu, unde a urmat studiile și a absolvit Facultatea de Drept; în 1860, a obținut licența de avocat. În 1862, și-a deschis un cabinet de avocatură la Cluj, câștigând un mare prestigiu, motiv pentru care, în 1875, a fost ales primul președinte al Baronul Avocaților, funcție pe care a deținut-o până în 1901, când a predat-o fiului său. A primit și titlul de consilier regal. Datorită cabinetului său de succes și muncii sale perseverente, a devenit unul dintre cei mai bogați cetățeni ai orașului. Locuința sa era clădirea construită de el pe strada Berde Mózes (actuala F.J. Curie) nr. 2, unde locuiau și copiii săi împreună cu familiile lor. În 1901, a fost finalizată reședința de vară situată în afara orașului, pe strada Majális nr. 24 (actuala stradă Republicii). Această clădire, cu sala mare de la etaj, era potrivită și pentru baluri și întâlniri. A decedat în 1907 și a fost înmormântat în cimitirul Házsongárd.
După câteva decenii în care a fost folosită ca locuință familială, clădirea și-a schimbat funcțiunea odată cu contextul istoric tumultuos. Începând cu cel de-al Doilea Război Mondial, a fost destinată mai mult instituțiilor. După cel de-al Doilea Arbitraj de la Viena, între 1940 și 1944, în clădire a funcționat consulatul Germaniei. În 1948, a fost naționalizată.
Timp de aproape o jumătate de secol, clădirea a avut un rol educațional important. Până în anii ’90, aici a funcționat Facultatea de Drept a Universității Bolyai, iar ulterior, specializarea Psihologie a Universității Babeș-Bolyai.
Universitatea a avut planuri pe termen lung. La începutul anilor 2000, au fost realizate câteva reparații esențiale: a fost înlocuită structura acoperișului, instalat un nou sistem de încălzire centrală, reînnoită instalația electrică și săpat un șanț de drenaj pe partea sudică a clădirii.
În 2007, după 12 ani de procese, moștenitorii au recuperat clădirea și o parte din teren. A fost pentru prima dată în Cluj când o proprietate de asemenea dimensiuni și valoare a fost retrocedată unei persoane private; anterior, astfel de restituiri au fost făcute doar către biserici. Aceasta s-a datorat muncii și eforturilor perseverente ale lui Mikó Lőrinc, consilier episcopal și membru al Consiliului Local Cluj.
Între 2008 și 2024, diverse companii IT și de design au închiriat spațiile; la un moment dat, a funcționat și un birou senatorial.
După o renovare completă, care a început în 2024, clădirea va găzdui nivelul liceal al Liceului Teoretic Elf. Clădirea îmbină eleganța arhitecturală a trecutului cu funcționalitatea contemporană, oferind liceenilor un mediu de învățare deosebit, într-un cadru cu rezonanță istorică.
Istoria familiei Haller
Copiii lui Haller Rezső: Gusztáv, Gábor, Kornélia, Rudolf, Andor și câinele lor, Tyras.
Soția lui Haller Rezső a fost Groisz Kornélia; fiica ei, Haller Kornélia, a fost căsătorită cu Engel Gábor, iar fiica acestora, Engel Gabriella, cu Kauntz József.
Socrul lui Haller Rezső a fost GROISZ GUSZTÁV, fostul prim-judecător al Clujului (înainte ca funcția de primar să fie introdusă). S-a născut la Cluj în 1811, a studiat dreptul și a obținut licența de avocat. Începând cu 1840, a avansat în carieră: a fost secretar principal al orașului, apoi membru al senatului municipal format din 10 membri, iar din 1846 a fost ales prim-judecător. În timpul revoluției maghiare din 1848-49, ca lider al orașului, a salvat de două ori orașul de la asediu prin mijloace diplomatice, prevenind astfel jefuirea ulterioară. Ulterior, a devenit comite suprem, iar în 1867, guvernator al Transilvaniei; apoi s-a mutat la Budapesta, unde a fost consilier ministerial, deputat și secretar de stat. A decedat în 1874, fiind expus într-un sicriu cu capac de sticlă și, în cele din urmă, înmormântat la Cluj.
Fratele lui Haller Rezső a fost HALLER KÁROLY (1836-1911), care avea și el o casă pe strada Majális. A studiat dreptul și a devenit profesor de drept la universitatea din Cluj, unde a deținut și funcția de rector. A inițiat numeroase proiecte urbane, precum amenajarea și întreținerea Parcul Central, construirea podului și parcului Erzsébet la poalele Cetății. În 1884, a fost ales primar al Clujului. În timpul mandatului său, Piața Centrală a căpătat forma actuală, clădirile din jurul bisericii fiind demolate, iar piața mutată. Sub conducerea sa, a fost amenajată Piața Bocskai (azi pța Avram Iancu) și construit podul peste Someș, pe drumul către gară. A fost inițiator, fondator și vicepreședinte al EMKE, cea mai mare și mai prosperă asociație din Ungaria de atunci. În semn de recunoaștere, o stradă din apropierea casei sale a fost numită după el în secolul XX; actuala stradă Ion Creangă a purtat numele său. Recent, o nouă stradă din oraș a fost redenumită în onoarea sa.
Fiul lui Haller Rezső a fost HALLER GUSZTÁV (1873-1923), ultimul primar maghiar al Clujului. Probabil a petrecut mult timp în casă, în perioadele calde de vară, bucurându-se de baluri și muzică. Avea o fire artistică, a studiat pianul, dar, urmând tradiția familiei, a urmat facultatea de drept, devenind avocat și preluând cabinetul de succes al tatălui său. A moștenit și mai multe funcții ale tatălui său: a devenit al doilea președinte al Camerei Avocaților din Cluj. Harnic și rapid în învățare, a participat la viața publică fără a fi influențat de partide politice. În 1913, a fost ales surprinzător în funcția de primar, în detrimentul viceprimarului care servea de mult timp. Activitatea sa s-a desfășurat în principal în perioada războiului, când nu au avut loc mari dezvoltări, ci a trebuit să gestioneze înțelept problemele răniților, spitalelor și gripei spaniole. În Crăciunul anului 1918, a predat orașul noii administrații prin negocieri pașnice.
Ginerele lui Haller Rezső a fost ENGEL GÁBOR (1852-1935), un oaspete și locatar frecvent al casei, profesor de medicină, director al spitalelor universitare, responsabil pentru dezvoltarea spitalelor de pe actuala stradă a Clinicilor.
Soțul strănepoatei lui Haller Rezső, Kauntz Kornélia, a fost dr. Mikó Imre (1911–1977), de asemenea jurist, deputat în parlamentele român și maghiar, scriitor. De la ei a fost confiscată, naționalizată clădirea.
Stră-strănepotul lui Haller Rezső, Mikó Lőrinc (1951–2015), a fost jurist, economist, consilier episcopal al Bisericii Unitariene și membru ales al Consiliului Local din Cluj-Napoca în două mandate în anii ’90.
Astăzi, clădirea are opt proprietari, toți fiind descendenți direcți ai lui Haller Rezső – stră-strănepoți sau stră-stră-strănepoți, purtând numele de familie Mikó, Asztalos, Román și Hegedüs. Această continuitate familială adaugă o dimensiune profund personală patrimoniului istoric al clădirii, transformând-o dintr-un simplu spațiu în purtătoare vie de memorie și tradiție.
Această clădire nu este doar un spațiu fizic, ci o pagină vie din istoria Clujului, purtătoare de memorie, valori și identitate. Faptul că Liceul Teoretic Elf își deschide porțile într-un asemenea loc ne onorează și ne obligă, în același timp. Vom face tot posibilul ca activitatea noastră să fie demnă de trecutul acestei case, să onorăm moștenirea celor care au construit-o și să contribuim, prin educație, la formarea unor noi generații care vor duce mai departe spiritul civic, profesionalismul și respectul pentru comunitate.
Viziunea noastră
Liceul Teoretic „Elf” țintește stabilirea standardelor în educație, asigurând atingerea potențialului maxim al fiecărui elev, în funcție de competențele și înclinațiile sale, în perspectiva adaptării cu succes la viitor.